O săptămână!!!

Azi, la 5:45, am împlinit o săptămână de când am făcut ochi. Mami încă nu crede că m-a făcut, dar durerile de când stă jos sau de când sug îi spun că sigur sunt reală. La fel, scâncetele din timpul nopţii :) să se ştie cine e şeful!
Eu, adica Lămâiţa!

Am câteva ocupaţii de bază:
- supt amestecat cu somn, pe reţeta: 1 secundă sug, 2-3-4-5 dorm
- deschis ochii imediat ce sunt pusă în pătuţ (şi muştruluit inamicul: cum îşi permite să mă aşeze? i-am dat eu voie?)
- alintatul la baie, care-mi plaaaaace
- întinsul braţelor, când mi se face "avionul"
- lăsat "plăcinta" când sunt sătulă şi mi se face sooomn de tai lemne pe mine



Nu-mi place să stau la verticală la mami, îi mănânc părul şi dau din picioruşe. Dar la Buni M e altă poveste. Pot să fac ochi la ea, să-i zâmbesc cu guriţa mea ştirbă şi să ţin căpşorul drept.
Cred că mă iubeşte lumea, că toţi îmi zâmbesc şi se înghesuie să mă atingă :)

Am uitat să vă spun: ţin bine la siluetă, am crescut la aproape 4 kg (m-am născut cu 3,770). Mi se schimbă faţa pe zi ce trece, în curând n-o să mai port body-uri de nou-născuţi. Doar n-o să mai fiu nou-născută! Şi ieri mi-a căzut buricul :D

Mă bucur tare mult că mami a plecat din spital sâmbătă... am auzit că la Cantacuzino, unde m-am născut, au venit tare mulţi bebeluşi, după incendiul din Giuleşti. Şi eu am văzut aglomeraţia, am stat într-o zi într-un pătuţ cu alt bebeluş, pentru că nu erau suficiente locuri. Mami a crezut că a mai apărut o pereche de gemeni, când colo, eram şi eu "geamănă". Îmi pare tare rău că au murit bebeluşi, se duc în raiul bebeluşilor...
Şi îmi pare tare rău şi de femeile în travaliu care au fost evacuate, mami se îngrozeşte când se gândeşte la starea lor (şi a bebeluşilor lor "pe vine").
Sau de cele care tocmai năşteau.

Nici eu, nici mami nu sărim la personalul medical - unde stăteam eu la Cantacuzino, erau o asistentă şi o infirmieră la ~25 de copii. O asistentă şi o infirmieră la toate gravidele. Dacă i se întâmpla ceva uneia, totul se ducea naibii. Nu sunt destui oameni...
La 12, cand venea mami să mă ia la masă, plângeam de foame cu toţi bebeluşii din salon. Asistenta urma să-i ia pe toţi la rând (10 pătuţuri) să ne dea mâncare. Mami a întrebat-o cum poate rezista cu toţi urlând, şi doamna i-a zâmbit "altfel nu se poate"...

Gata! că unchiu' îmi pune mâna pe năsucul-năsturel şi nu-mi place. O las pe mami :)